Am ajuns în Papeete

Am sosit în Papeete pe data de 11 ianuarie anul curent. Aeroportul de aici e celebru pentru cochetăria sa, dar la vremea respectivă eram prea obosit ca să-l admir. De fapt, dacă mă gândesc bine, eram de-a dreptul dezgustat de oameni și, în general, de existență. Un zbor lung și agitat, plin de turbulențe și de plânsete de copil, m-a făcut să ațipesc și să visez tot felul de ciudățenii. Îmi amintesc că auzeam ca prin ceață o mormăială venită din compartimentul bagajelor. Știam că e un urs căruia îi datoram 600 de euro.

După aterizare, am așteptat o veșnicie sosirea bagajelor. Oficialii aeroportului, pentru a-și cere scuze, au trimis câțiva jongleuri tradiționali de șerpi, numiți Telula. Îmbrăcați în costume extravagante și purtând pe brațe mai mulți șerpi încolăciți, Telula ne-au prezentat scuzele oficiale ale președintelui Oscar Temaru, apoi, apucând fiecare câte doi șerpi, au biciuit aerul cu animalele până când trupurile acestora au devenit rigide ca niște bețe, după care au început să jongleze cu ele. Am decis imediat că Tahiti nu e insula pe care o căutam. De altfel nici Gaugain nu se simțise bine în locul acesta, care era la fel de demn de dispreț ca Parisul, Monte Carlo-ul, Montpellierul sau Auxerre-ul. Mă chinuia gândul că, venind aici, făcusem o mare greșeală. 

În timp ce Telula aruncau șerpii în aer, am deschis  computerul portabil și m-am conectat la internet. Am căutat pe Google o hartă a Polineziei Franceze și am ales o insulă izolată, aflată între Fakarava și Takapoto. Acolo aveam să mă retrag. Cu ocazia asta mi-am verificat și e-mail-ul. Guislaine îmi trimisese o poză dintr-un club (se machiase puternic cu negru, așa cum știa că-mi place; un arab de vreo 50 de ani îi cuprinsese șoldul cu mâna și se hlizea în cameră, probabil nevenindu-i să creadă ce noroc a dat peste el). Guislaine mă întreba de ce nu-i mai răspund la telefon și mă ruga să mai trec pe la ea “de dragul vremurilor trecute”. Spunea că vrea să-mi simtă limba pe vagini și că nimeni nu știa s-o lingă mai bine ca mine. Cred că, atunci când a scris mesajul, ori era beată, ori mă confunda. Eu nu i-am făcut niciodată cunilincție.

În sfârșit, a sosit bagajul. Am închis computerul și m-am dus la un birou de informații.